Miscarea Pamantului si a Lunii determina lungimea anilor, a anotimpurilor, a lunilor si a zilelor. Odinioara aceasta diviziune a timpului a fost suficienta pentru organizarea vietii. Azi insa ceasurile au devenit indispensabile pentru aproape toata lumea.

In antichitate, in jurul anului 4000 i.Hr, egiptenii au avut primele incercari de masurare sistematica a timpului, impartind ziua in ore si utilizand o tija infipta in pamant –obeliscul – a carui umbra cadea pe o scala impartita in ore. Urmand miscarea aparenta a Soarelui pe bolta cereasca umbra tijei parcurgea scala, indicand astfel timpul in ore. Dezavantajul era ca noaptea si in zielele noroase, ceas polar nu arata timpul. In jurul anului 1500 i.Hr. , aceasta problema a fost rezolvata prin aparitia clepsideri cu apa – un rezervor de apa cu o gaura mica la fund, pe marginea rezervorului existand o gradatie, clepsidra se umplea cu apa, care se scurgea incetisor. Pe scala se putea citit cat timp s-a scurs de la umplerea clepsidrei.  A aparut apoi o varianta imbunatatita, la care apa se scurgea in alt rezervor si acolo ridica in mod continuu un plutitor, pozitia acestuia indicand timpul scurs si apoi a aparut si clepsidra cu nisip.

Primul dintre ceasuri mecanince a aparut in jurul anului 1275, insa nu se stie cine l-a inventat. O greutate ce atarna pe o funie invartea o roata care la randul ei actiona un mecanism, a carui menire era sa loveasca un clopot din ora in ora. Mai tarziu, aceste ceasuri au fost dotate si cu un cadran. O piesa principala a ceasuri mecanince este ancora,  care confera periodicitate rotirii unei roti dintate, determinand astfel ritmul miscarii mecanismului. Ritmul miscarii ancorei este asigurat de mecanismul regulator, care de fapt determina precizia ceasului.

Precizia primelor ceasuri mecanince era asigurata de furca cu greutati: acest mecanism consta dintr-o tija orizontala cu greutati pe capete, fixata pe o tija verticala. Prin leganarea greutatilor miscarea se transmite ancorei; aceasta determina ritmul de miscare a intregului mecanism.

In jurul anului 1330 in Italia au fost construite ceasuri care semnalau trecerea timpului cu un numar corespunzator de lovituri de clopot – orologiile. In jurul anului 1475 au fost executate primele ceasuri cu axe, rezolvandu-se astfel o problema care nu putea fi abordata in cazul ceasurilor cu actionare prin greutate: ceasul portativ. Pana in anii 1500 limbile indicau numai ora, fractiunile acesteia se puteau doar aproxima, dar acest nivel de exactitate era suficient pentru acele vremuri. Astronomii insa aveau nevoie de mai multa precizie, astfel ca a aparut si limba mica, iar la unele ceasuri chiar si aratatorul de secunde. In anii 1600 a fost inventat si regulatorul cu pendula, marindu-se astfel  precizia masurarii tipului. In anii 1580 fizicianul si astonomul Galileo Galilei a descoperit balansul regulat al pendului si in 1641 a schitat proiectul unui ceas cu pendula. Anul urmator a murit  si ceas a fost executat de fiul sau, Vincenzo, impreuna cu un lacatus pe nume Balestri doar in anul 1649.  Savantul danez Christian Huygens a elaborat in 1650 proiectul unui ceas foarte bun si in urma conceptiei sale pendulul a devenit un regulator precis si sigur, eroarea zilnica a ceasurilor scazand astfel de la cateva minute la 10 secunde. In 1658 a aparut un nou mod de reglare, inventat de Robert Hooke – arcul regulator, incepandu-se astfel fabricarea ceasurilor mai mici si mai exacte.

Azi sunt la mare cautare ceasurile electrice si electronice:

• in multe ceasuri electrice aratatorii sunt actionati de un motor electric, a carui miscare e determinata de frecventa de 50 sau 60 de perioade pe secunda a curentului alternativ

• ceasuri electronice digitale sunt astfel construite incat timpul este indecat prin numere fluorescente. Ceasuri de mana electronice de regula functioneaza cu ajutorul unui cristal de cuart; acesta, daca este stimulat electric vibreaza cu o frecventa constanta.Vibratiile cristalului genereaza impulsuri electrice regulate, aceste impulsuri comanda miscarea mecanica a aratatorilor sau aparitia cifrelor pe ecranul ceasului.

Tot cu cristale de cuart functioneaza si unele ceasuri de perete. Ceasurile cu cristal de cuart grabesc sau intarzie cel mult 1/30 secunde pe zi. Ceasurile atomice insa sunt mult mai precise; acestea utilizeaza vibratiile anumitor atomi – de exemplu atomi de cesiu – si indica timpul cu o eroare de maxim 1 secunda la 1000 de ani. Aceste ceasuri se utilizeaza in experimente care necesita o exactitate mare in timp si cu ele se defineste unitatea de timp: secunda.

In Romania exista un singur muzeu de ceasuri, la Ploiesti.

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.